securitate sf [At: ȘINCAI, HR. I, 58/30 / V: (îvr) segu~ / Pl: ~tăți / E: lat securitas, -atis, fr sécurité] 1 Adăpostire de orice pericol Si: siguranță. 2 Sentiment de încredere, de liniște datorate convingerii că nu există pericol Si: siguranță. 3 Absența riscului de accidente. 4 (Adesea cu determinări care indică domeniul) Complex de condiții materiale, economice, politice care asigură securitatea (3) Si: protecție (1), apărare, siguranță, (înv) sigurație, sigureală, siguritate, (îvr) securizare¹ (1). 5 (Șîs ~ publică) Ansamblu de măsuri privind protecția oamenilor, a bunurilor etc. Si: protecție (1), apărare, siguranță, (înv) sigurație, sigureală, siguritate, (îvr) securizare¹ (2). 6 (Îs) ~ colectivă (sau, rar, comună) Stare rezultată în urma adoptării pe cale de tratat, de către două sau mai multe state, a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. 7 (Îs) ~ europeană Sistem de angajamente ferme și de măsuri cocrete luate de toate statele și menite să excludă forța sau amenințarea de folosire a forței în relațiile internaționale, să ofere tuturor statelor din Europa și din întreaga lume garanții depline că se află la adăpost de orice agresiune. 8 (În comunism, șîs ~a statului, ~a de stat) Totalitatea organelor represive de stat care aveau sarcina de apărare a sistemului social-economic, politic și ideologic al statului comunist. 9 (În comunism; spc) Organ represiv de stat care avea sarcina de apărare a a sistemului social-economic, politic și ideologic al statului comunist. 10 (În comunism; spc) Instituție, unitate componentă etc. a securității (8). 11 (În comunism; spc) Sediu sau local al securității (10).