seducție sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr séduction, lat seductio, -onis] 1 Atragere prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinând să greșească) Si: ademeneală, ademenire, ispitire, momire, (rar) momitură, seducere (1), (înv) aromire, celuire, înceluială, înceluire. 2 Inducere în eroare prin abuzare de buna-credință a cuiva Si: amăgeală, amăgire, înșelare, seducere (2). 3 (Spc) Abuzare de buna-credință a cuiva prin promisiuni pe care, cel care le face, nu intenționează să le respecte ulterior, fiind facute doar în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: ademeneală, ademenire, înșelare, seducere (3). 4 (Jur) Infracțiune constând din fapta unui bărbat de a determina o minoră, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale cu el Si: corupere, seducere (4). 5 Influență covârșitoare Si: ademeneală, ademenire, atracție, atragere, ispitire, îmbiat, îmbiere, seducere (5), tentație, (rar) îmbietură, tentare. 6 Impresie favorabilă puternică, stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: atracție, atragere, seducere (6), captivare, cucerire, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încântare, răpire, subjugare, vrăjire, (înv) răpitură. 7 (Lpl) Mijloc întrebuințat pentru a seduce (5) pe cineva Si: seducere (7). 8 (Lpl) Ansamblu de însușiri care seduc (2) pe cineva Si: farmec.