semeție sf [At: CORESI, EV. 66 / V: (pop) sum~, (înv) săm~, sim~, sâm~ / Pl: ~ii / E: semeț + -ie] 1 Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: fală, fudulie, infatuare, împăunare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, trufie, vanitate, (liv) suficiență (3), (rar) superbie (1), țanțoșie, (îvp) măreție, mărire, păunire, (îrg) trufă¹, (înv) fălnicie, laudă, mărire, mărime, mândrețe, pohfală, preaînălțare, semețire (1), trufășie, zădărnicie, (reg) făloșie, (îvr) preînălțime. 2 (Pex) Lipsă de rușine, de respect Si: aroganță, impertinență, insolență, îndrăzneală, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) țanțoșie, (pop) țâfnă, (înv) sfruntenie. 3 (Îlav) Cu ~ În mod semeț (6) Si: (înv) semețește (2). 4 Ansamblu de calități care impresionează Si: grandoare, măreție, splendoare, (rar) maiestate. 5 Forță morală de a înfrunta primejdiile și neajunsurile de orice fel Si: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, (rar) întrepriditate, (rar) cutezare, (pop) inimă, voinicie, (pfm) suflet, (înv) dârzie, îndrăznire, mărinimie, neînfricoșare, semețire (2), (grî) taros, (frm) petulanță. 6 (Înv; îf sumeție) Nesupunere. 7 (Înv) Răzvrătire.