SENSIBILITATE, sensibilități, s. f. 1. Facultatea de a simți, de a reacționa la excitații; acuitate a simțurilor; capacitatea de a avea senzații. Poate că în acea singură clipă [a morții] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieții. Dar unele insecte au senzații chiar după ce sînt decapitate. BART, S. M. 78. 2. Capacitate de reacție afectivă; intensitate afectivă; emotivitate. Erau oameni normali... unii din ei poate cu o sensibilitate prea acută. CĂLINESCU, E. 31. Sensibilitatea noastră e mai ascuțită și nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice. REBREANU, R. II 101. [Radu] se făcuse de o sensibilitate care nu era de loc extraordinară vîrstei lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. ♦ (În artă și literatură) Impresionabilitate deosebită la tot ceea ce trezește emoții estetice; receptivitate artistică. Sensibilitatea criticului se manifestă în cea mai profundă vibrațiune a ei... în admirabilul studiu asupra dramei «Năpasta». DEMETRESCU, O. 170. 3. Calitate a unui instrument sau a unui aparat de a reacționa la valori sau variații foarte mici ale intensității unor agenți externi (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea de presiune etc.). Sensibilitatea seismografului. Sensibilitatea balanței.