SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex. V. distinct. Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, c. 105. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, separîndu-se de aliații săi de război. ◊ Expr. A face opinie separată v. opinie.