SERBARE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. festivitate, petrecere. Acum trei ori patru ani, meșterul Roman Lupu l-a văzut doar cu ochii lui pe șeful gării, la Iași, luînd parte la serbarea de 1 Mai. GALAN, Z. R. 11. Eram și eu p-acolo de căscam gura pe din afară pe la toate serbările. ISPIRESCU, L. 32. Radul, neclintit în deciziunea sa, ordona să se pregătească serbarea nunții. NEGRUZZI, S. I 107. 2. Sărbătoare. Învingătorul crezu de cuviință a-i eterniza memoria zidind o biserică pe locul bătăliei și înființînd o serbare anuală, rămasă pînă astăzi sub numele de «Moși». HASDEU, I. V. 169. ◊ (Poetic) Se apropie cea mai dulce și mai poetică serbare a primăverii: înflorirea livezilor. SADOVEANU, O. VI 400.