sfat sm [At: PSALT. HUR. 63^r/25 / V: (înv) sfeat (Pl: sfeature), svat, sveat / Pl: ~uri / E: slv съвѣтъ, свѣтъ] 1 Ceea ce oferă cineva (verbal sau în scris) altcuiva (sau ceea ce primește ori cere cineva, verbal sau în scris, de la altcineva) în legătură cu luarea unei hotărâri (într-o situație dificilă), în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: povață, (pop) învăț, învățătură, (îvr) semnătură (1), socoteală, (înv) sfătuire (3), sfătuit (2), consiliu, dăscălie, povățuială, povățuitură, vorbă. 2 (Spc) Ceea ce este spus cuiva (sau este simțit de cineva) ca ajutor, ca încurajare, spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva Si: imbold, impuls, îndemn, pornire, povață, resort, (rar) îmboldire, mișcare, (îrg) năstav¹, strămutare, (înv) năslire, năslitură, porneală, (îvr) năsliciune, (grî) parachinisis, (reg) bold. 3 (Înv; pex) Intenție. 4 (Îvp) Înțelepciune. 5 (Îvp; adesea construit cu verbe ca „a face”, „a ține” etc.) Discuție (1). 6 (Spc) Taifas. 7 (Pex) Consfătuire (1). 8-9 (Înv) Consimțământ (1-2). 10 (Îvr) Viclenie. 11 (Rar; îe) A duce ~ A bârfi (3). 12 (Adesea urmat de determinări care arată domeniul sau forul pe lângă care se desfășoară activitatea) Grup, consiliu etc. (pe lângă un conducător, un demnitar, o instituție etc.) constituit pentru a delibera, a lua hotărâri, a ajuta la rezolvarea, la conducerea unor treburi, a unor acțiuni (de interes public, național etc.) Si: (înv) singlit, sobor² (4). 13 (Pex) Ședință a sfatului (11). 14 Organizație, instituție sau secție a unei instituții care are atribuții de coordonare, de control etc. într-un anumit domeniu de activitate. 15 (Înv; îs) ~ul profesorilor Consiliu pedagogic. 16 (Asr; șîs ~ popular) Primărie (1). 17 (Îvr) Alianță (2). 18 (Înv) Neam. 19-20 (Înv) Grup (6-7). 21 (Înv) Tagmă (1). corectat(ă)