sfat, sfaturi, s.n. – 1. Povață, îndemn, îndrumare. 2. Consiliu, consfătuire. 3. Adunare deliberativă. ♦ Sfatul popular, organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, orașe și comune); nume dat consiliilor locale și primăriilor în perioada 1950-1989. ♦ Sfatul bătrânilor, instituție românească arhaică de conducere politică și administrativă a unei comunități; Sfatul bătrânilor, grup statuar realizat din piatră, operă a sculptorului maramureșean Vida Gheza, amplasată în fața Palatului Administrativ din Baia Mare. Sfatul bătrânilor din Chiuzbaia: Nu departe de Baia Mare, în Chiuzbaia, a existat până la începutul secolului XX un sfat al bătrânilor. Sfatul se alegea la patru ani și trebuia să fie format din număr impar de persoane. Dacă în răstimpul unui mandat se întâmpla să moară dintre cei aleși, ei erau înlocuiți provizoriu până la următoarele alegeri cu oameni în vârstă (Dragomir Ignat). 4. Sfatul, prima publicație românească tipărită la Sighet (în 1918). – Din sl. sǔvětǔ „sfat, consiliu, învoială” < vietu „sfat” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).