SFIDĂTOR, -OARE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează, care înfruntă. Palate, temple, domuri sfidătoare, – din brațul nopții prind a se desface Și-n strai rozalb încep să se îmbrace În fața dimineții zîmbitoare. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. ◊ (Adverbial) Ne-a privit sfidător, pe rînd, cu un fel de dispreț falnic. REBREANU, P. S. 17.