sfâșiat, ~ă a [At: CR (1832) 116¹/38 / P: ~și~at / V: (înv) ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: sfâșia] 1 (D. ființe; prc; d. părți ale corpului lor) Care este desfăcut în bucăți în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, mușcare etc.) Si: rupt², sfârticat (1). 2 (D. obiecte de îmbrăcăminte, țesături, hârtii etc.) Care este transformat în fâșii (prin smulgere) Si: sfârticat (2), spintecat. 3 (Pex) Distrus prin îmbucătățire, tăiere etc. Si: sfârticat (3), spintecat. 4 (Pfm; prc; d. obiecte de îmbrăcăminte, d. încălțăminte etc.) Distrus prin întrebuințare Si: găurit, rupt, uzat, zdrențuit, (înv) spart² (33). 5 (Fig; d. oameni; pex; d. sufletul, inima lor) Care este foarte trist Si: întristat, mâhnit.