SFÎRȘEALĂ, sfîrșeli, s. f. Sleire (de puteri), slăbiciune (mare), leșin. O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97. Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207. O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303.