sfărâmare sf [At: CORESI, EV. 239 / V: (îrg) ~rma~, (înv) ~mire, ~rămare / Pl: ~mări / E: sfărâma] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: sfărâmat¹ (1), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 2 Distrugere, dărâmare, împrăștiere etc. a unui obiect prin prefacere (violentă) în bucăți, în părți (foarte) mici Si: sfărâmat¹ (2), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 3 (Îvr; ccr; îf sfărmare) Sfărâmătură (1). 4 (Îvr; îf sfărâmare) Naufragiu (1). 5 (Fig) Depunere de mari eforturi pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, frământare, frământat¹, osteneală, silire, străduială, străduință, străduire, trudă, trudire, trudnicie, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) chinuială, sfărâmat¹ (5), (pop) canoneală, canonire, sfărâmare, sârguință, (înv) învăluire, năslire, nevoie, nevoință, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, sârguială, strădănuire, volnicie, (reg) verpelire, (îvr) zdrobire. 6 (Fig) Încetare (prin violență) a existenței, a producerii sau a manifestării unei senzații, unei stări, unui sentiment, unei însușiri, unei relații etc. Si: desființare, destrămare, distrugere, împrăștiere, prăpădire, risipire, spulberare, (rar) sfărâmat¹ (6), (înv) sfărmăt, (pop) fărâmare, isprăvire, zdrumicare, (înv) sodomire, stropșire, zdruncinare, (îvr) topire, (grî) afanisire. 7 Lovire puternică a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, prin care se provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: sfărâmat¹ (7). 8 Deformare, prin apăsare, prin strângere etc., a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivire, turtire, zdrobire, (pop) zobire, (îrg) strucinătură, strucire, strucitură, (înv) strucinare, sfărâmat¹ (8). 9-10 (Rar) Dărâmare (1, 5). 11 (Ccr) Dărâmătură (1). 12 (Rar) Prăbușire. 13 (Înv; îf sfărmare) Distrugere (2). 14 (Înv) Înfrângere (a dușmanului) Si: sfărâmat¹ (13).