sfărâmat², ~ă a [At: (a. 1654) GCR I, 167/6 / V: (îvp) ~rm~, (înv) ~răm~, (reg) ~rmit / Pl: ~ați, ~e / E: sfărâma] 1 (Mai ales d. obiecte) Care a fost prefăcut (cu violență) în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: fărâmițat, risipit², strivit, zdrobit, (pop) fărâmat, zdrumicat, zobit, (reg) storât, zdrucit. 2 (Reg; d. boabele de pe știuletele de porumb) Dezghiocat² (3). 3 (Rar; fig; d. senzații, stări, sentimente sau d. însușiri, relații, obstacole etc.) Distrus (5). 4 (Fig; d. oameni) Copleșit (de durere). 5 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost lovit puternic, provocându-i-se distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: strivit, turtit, zdrobit, (pop) stropșit, zdrumicat, zobit, (îrg) storcit, strujit, (înv) răzbit, (reg) zdrobolit, zdrucinat. 6 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care a fost deformat prin apăsare, prin strângere etc., căpătând o formă plată și provocându-i-se modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivit, turtit, zdrobit, (pop) stropșit, zdrumicat, zobit, (îrg) storcit, strujit, (înv) răzbit, (reg) zdrobolit, zdrucinat. 7 (Asr; d. elemente de construcție) Dărâmat² (5). 8 (Rar; d. stânci sau d. forme de relief înalte) Prăbușit. 9 (Rar; d. trupe sau d. formații de luptă) Înfrânt. 10 (Rar; pex; d. trupe sau d. formații de luptă) Exterminat².