SFĂRÎMARE. Subst. Sfărîmare, sfărîmat, fărîmare, fărimat, fărîmițare, mărunțire, mărunțit, mărunțișare (rar), concasare, zdrumicare (pop.), zdrobire, zdrobeală, zobire (reg.), stropșire (pop. și fam.), stropșeală (pop. și fam.), pistoseală (înv. și pop.), pisare, pisat; spargere, spart; frîngere; tocare, tocat; măcinare, măcinat, măciniș; rîșnit; melițare, melițat. Frîntură; fărîmă, fărîmiță (dim.), fărîmică (pop.), fărîmătură (reg.), sfărîmătură, sfărîmă (rar), zdrumicătură (pop.), tocătură. Bucată, bucățică (dim.), bucățea, firimitură, ciob; zob. Friabilitate, fragilitate. Sfărîmător; berbec; fărîmător; concasor; moară; morișcă, rîșniță, rișnicioară (dim.); meliță; zdrobitor; pisălog, pilug (reg.). Adj. Sfărîmat, fărîmat (pop.), făcut fărîmițe (bucățele), fărîmițat, zdrobit, frînt, zdrumicat (pop.), zobit (reg.), stropșit (pop.), strivit; pisat; spart; frînt; tocat; măcinat; melițat. Fragil, casabil, casant, sfărîmicios, friabil (rar). Vb. A sfărîma, a fărîma (pop.), a fărîmița, a face fărîmițe, a fărîma mărunt, a (se) face (mici, mii) fărîme, a mărunți, a mârunțișa (rar), a concasa, a zdrobi, a (se) zobi (reg.), a face zob, a zdrumica (pop.), a zdroși (pop.), a stropși (pop.), a pistoși (înv. și pop.), a pisa, a pisăgi; a sparge; a frînge; a toca; la măcina, a urlui, a rîșni; a melița. V. bucată, ciopîrțire, distrugere, micime, separare.