sicriu sn [At: VARLAAM, C. 408 / V: (îrg) ~in, sâcriin^[1], sâc~, sac~, săcrei (Pl: săcrei), săc~, secrin, sec~ (Pl: secriuri și secrie), (reg) săcri, săcrii, săcrin, scarin, (îvr) ~rei, ~rid, secrei / Pl: ~ie, ~uri / E: mg szekrény] 1 (Îvp) Dulap¹ (1). 2 (Îvp) Ladă. 3 (Îvp; spc) Cutie¹ (1). 4 (Îvp) Sertar (1). 5 (Îs) ~l legii Chivot (7). 6 Obiect în formă de ladă, de lemn sau de metal, cu un capac (detașabil) care acoperă lada în care este așezat mortul pentru a fi înmormântat Si: coșciug, (rar) sarcofag, (îvp) r'aclă, (pop) scândură, tron², (reg) brad, copârșeu, coș, jgheab, ladă, sălaș. corectat(ă)