simpatie sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 89 / V: (înv) ~bathie / Pl: ~ii / E: ngr συμπάθεια, lat sympathia, fr sympathie, it simpatia] 1 Stare afectivă favorabilă pe care o simte o persoană pentru cineva sau pentru ceva care îi este familiar, plăcut, agreabil etc. 2 (Pex) Obiectul stării de simpatie (1). 3 (Pex) Atitudine favorabilă față de o persoană, cauză sau mișcare etc., generată de existența unor idealuri, aspirații sau interese comune. Vz aprobare, sprijin, atașament. 4 Sentiment de compasiune și de înțelegere față de suferințele cuiva. 5 (Fam) Persoană față de care cineva are simpatie (1). 6 (Fam; pex) Iubit. 7 Legătura dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este afectat să sufere și celălalt.