simț sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: sinț / Pl: ~uri / E: pvb simți] 1 Facultate a ființelor de a percepe impresii din lumea exterioară prin organele senzoriale specifice Si: (rar) sens (29), simțire (1). 2 Sistem receptor unitar, corespunzător unei anumite categorii de stimuli din lumea exterioară sau din interiorul organismului Vz sensibilitate. 3 (Îs) Organe de ~ Organe periferice ale percepției senzoriale. 4 (Lpl) Însușirea de a fi senzual. 5 (Spc) Înclinație spre plăcerile trupești Si: erotism (2), senzualism, senzualitate, (rar) sexualism, (înv) simțualism, simțualitate. 6 Capacitate înnăscută a cuiva de a sesiza, înțelege și evalua rapid și corect un fenomen, o situație etc. Si: simțământ (2), simțire (21), (rar) sens. 7 Aptitudine a cuiva pentru (a face) ceva. 8 (Îs) ~ moral Facultatea de a deosebi binele de rău. 9 (Îs) ~ practic Îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni concrete. 10 (Îs) ~ de răspundere Conștiinciozitate în împlinirea sarcinilor primite sau asumate. 11 (Rar; îs) ~ comun Bun-simț. 12 (Rar) Sens (1). 13 (Rar) Sentiment (1). 14 (Rar) Pasiune. 15 (Îvr) Poftă (1). 16 (Îvr) Capriciu (1).