SINCER, -Ă, sinceri, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Fără sentimente prefăcute sau gînduri ascunse; deschis, franc, cinstit. Dimitrie îl plînse... pe acest puternic protector și sincer prieten. IORGA, L. I 334. Cum a intrat el în viață? Cît amor de drept și bine, Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. Îl primiră cu... ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) M-am bucurat sincer cînd am văzut în ziare numirea. C. PETRESCU, C. V. 105. Cîntăreții vor cînta mai sincer acolo. REBREANU, R. I 83.