*sinístru, -ă adj. (lat. sinister, stîng, de la stingă). De răŭ auguriŭ, prezicător de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit, funest: întîmplare sinistră. Posomorit, amenințător: privire sinistră, aspect sinistru. S. n., pl. e. Întîmplare nenorocită (maĭ ales incendiŭ) care cauzează marĭ pagube materiale (V. catastrofă). Adv. În mod sinistru: marea mugea sinistru.