SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184.