sistematic, ~ă [At: (a. 1819) URICARIUL, I, 127 / V: (înv) ~tim~, (reg) sus~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr συστηματικός, lat systematicus, fr systématique, ger systematisch] 1-2 a, av (Care se efectuează) după o metodă dinainte alcătuită Si: metodic, organizat, (înv) metodicesc. 3-4 a, av (Pex) (Care se face) continuu și cu regularitate. 5 a (D. oameni) Care realizează ceva după un sistem (1). 6 a Care se bazează pe un sistem (1) Si: (rar) sistemic (1). 7 a Care alcătuiește un sistem (1) Si: (rar) sistemic (2). 8 av (Rar) Riguros¹. 9 av (Rar) Științific. 10 a Alcătuit potrivit unor anumite criterii Si: (îvr) sistematicesc. 11 a Care ține de un sistem (1). 12 a Care se referă la un sistem (1). 13 a Normat. 14 a Înzestrat cu mecanisme, cu mașini etc. Si: mecanizat, (rar) perfecționat. 15 a Cu formă de sistem (1). 16 a Specific unui sistem (1). 17 a (Pex) Compus din elemente corelate între ele Si: coerent (1), închegat, legat, (rar) structural. 18 av Într-un mod sistematic (16). 19 sf (Blg) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențierea lor în grupuri naturale cu rang de categorii sistematice și înrudirile dintre ele Vz taxonomie. 20 sf Mod de organizare.