slobod, -ă, slobozi, -de, adj. – (înv.) Liber, permis: „Nu-i bine a să pieptăna pă cap, nu-i slobod” (Papahagi, 1925: 315). În expr. e slobod = e îngăduit, e voie; a fi slobod la gură = a vorbi fără sfială, obscen, trivial. – Din bg. sloboden „liber” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX) < sl. svobodǔ (DER, MDA).