slum s. n. (cuv. engl.) Cartier (casă) insalubru/ă și foarte sărăcăcios/oasă ◊ „3050 la sută din populația urbană a țărilor sărace trăiește la ora actuală în «slums»-uri, în condiții înspăimântătoare.” Sc. 2 XI 75 p. 4. ◊ „Este porecla pe care localnicii au dat-o slums-ului Nishinari, cea mai mare aglomerație de cocioabe din Japonia încă de acum 50 de ani. Având o suprafață de 0,62 km pătrați, slums-ul se întinde în sud-vestul orașului Osaka.” Sc. 8 VII 76 p. 4. ◊ „[Imaginea] slumsului din New York.” R.l. 30 VI 80 p. 6; v. și Sc. 26 XII 75 p. 3; v. și favela [pron. slam; scris și slums, pornindu-se, greșit, de la pl. engl.] (DN3)