SLĂBIT, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) Care a pierdut din grăsime, din greutate, care a devenit slab. Eleonora era foarte slăbită, devenise plăpîndă ca o flacără, pe care o poți stinge între două degete. DUMITRIU, N. 132. Pe fața lui slăbită, durerea lăsase spaimă. SADOVEANU, O. I 435. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere, de energie; istovit. Bolnava anunță că se simte slăbită cu totul. C. PETRESCU, C. V. 171. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate, debilitat. Avea vederea slăbită de tot, nu putea citi. C. PETRESCU, Î. II 95. Un fel de foc nestins îi cutreieră... toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. EMINESCU, N. 10.