slăvit, ~ă [At: PSALT. 167 / Pl: ~iți, ~e / E: slăvi] 1-2 a, smf (Adesea ca atribut al divinității, ca formulă de reverență sau ca termen de adresare) Care este vrednic să i se arate (prin cuvinte, cântece etc.) prețuirea profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite și a unor calități deosebite etc. Si: adorat (5), cinstit² (4), elogiat² (3-4), lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit², venerat, (liv) exaltat² (2), glorificat, (rar) serbat, (îvp) fălit (1), mărit², (înv) binecuvântat, preablagoslovit, preacuvântat, preaînălțat, prealăudat, prealuminat, preaseninat, proslavnic, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos. 3-4 a, smf (Spc) Care este iubit (exagerat de) mult Si: adorat (1-2), divinizat (1), idolatrizat, venerat. 5 a Ironic. 6 sf (Înv) Minune. 7 a (Asr) Renumit. 8 a (Rar) Deosebit² (5).