smicura [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 149/8 / V: (înv) zm~, (reg) ~ri, m~ / Pzi: smicur / E: ml *exmiculare cf lat micŭla] 1 vt (Îrg) A sfărâma (1). 2 vt (Îrg; c. i. boabe de porumb) A dezghioca (3). 3 vt (Înv) A biciui. 4 vi (Reg) A tremura. 5 vi (Reg) A purta ceva repede înainte și înapoi. 6-7 vri (Mun; d. copii) A scânci.