SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smîc¹, în loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)