sobrietate sfs [At: MAIOR T. 232/8 / P: ~bri-e~ / E: lat sobrietas, -atis, fr sobrieté] 1 Însușirea de a fi sobru (1). 2 Atitudine de om sobru (1). 3 Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale reduse Si: simplitate (10). 4 Cumpătare excesivă în modul de viață. 5 (Fig) Prudență. 6 (Fig) Discreție (7). 7 (Pex) Răceală. 8 (Pex) Rezervă. 9 Caracterul a ceea ce este compus din elemente esențiale, cu puține elemente ajutătoare Si: simplitate (1). 10 Lipsă de podoabe Si: simplitate (2). 11 Caracterul limbii, al stilului etc. sau al părților componente ale acestora de a fi lipsite de artificialitate.