Definiția cu ID-ul 955189:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOBRIETATE, sobrietăți, s. f. 1. (În artă) Însușirea de a nu conține nimic de prisos, excesiv sau inutil; simplitate, concizie. El se deosebise de cînd era în școală printr-o neobișnuită sobrietate și preciziune de stil. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. De nu s-ar deosebi, pe subt această mișcare, sobrietatea de linii a artelor antice... s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. 2. Cumpătare, moderație în felul de a mînca, de a se îmbrăca etc.; înfrînare, temperanță, simplitate. [La Leningrad] populația este îmbrăcată ca și în celelalte orașe ale Uniunii Sovieticeținută simplă pînă la sobrietate. SAHIA, U.R.S.S. 30. Cînd cineva ia în băgare de seamă hrana poporului nostru... nu știe de ce se minunează mai mult, de sobrietatea sau de învîrtoșarea lui la muncă. I. IONESCU, M. 203.