sobă, sobe, s.f. – (reg.; înv.) 1. Instalație de încălzit din fontă, care funcționează cu lemne. 2. Cameră, odaie (Bârlea, 1924): „Era câte-o sobă tăt la doi oameni” (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Din tc. soba (MDA), magh. szoba „cameră, odaie” (Scriban, DEX, MDA) < germ. Stuba, la început „cameră de baie”, apoi „cameră cu sobă”, apoi „cameră” (Scriban).