SOCIAL, -Ă, sociali, -e, adj. 1. Care este creat de societate, propriu societății, avînd caracterul acesteia; care este legat de viața oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau față de societate; care privește societatea omenească. Științe sociale. ▭ În «Mortua est» Eminescu e muncit de enigma morții; în «Împărat și proletar» de enigma vieții sociale, a luptelor de clasă, a revoluțiilor sociale. GHEREA, ST. CR. I 115. 2. Legat de apartenența la o anumită clasă a societății sau la un anumit grup din societate. Origine socială. ▭ Prin compoziția sa socială... armata a fost pusă în trecut... în slujba claselor exploatatoare. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1347. ◊ Orînduire socială v. orînduire. 3. Care ține de o societate comercială sau de asociațiile unei case de comerț. Capital social. Parte socială.