SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport, postament de piatră, de marmură sau de beton, care susține o coloană, o statuie etc. În mijlocul pieței, deasupra soclului ghilotinii unde în vremea țarismului erau executați revoluționarii, s-au așezat acum figurile a cinci muncitori puternici, din bronz. SAHIA, U.R.S.S. 27. Aveam încredere în oameni... și în domnii de piatră și de bronz de pe socluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 290. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ♦ Partea de metal a unei lămpi cu incandescență, care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sînt montate. 2. Partea de jos (de obicei ieșită în afară) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. V. temelie.