SOLICITA, solicit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. Se mai sfătui... și cu directorul liceului, iar rezultatul fu o petiție către Ministerul Instrucției, în care solicita o bursă de stat. REBREANU, P. S. 39. ♦ A ruga, a invita pe cineva să... Am fost solicitat să colaborez la «Viața Romînească». SADOVEANU, E. 180. 2. A atrage, a provoca. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și de putința lor de înțelegere... Amintirile și Poveștile, opere eminamente artistice, nu erau făcute să solicite interesul lor. SADOVEANU, E. 96. Puțini cărturari din generația mea s-au simțit solicitați de marile idealuri care frămîntă omenirea. id. ib. 31. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice sau chimice (de tracțiune, de torsiune, de apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. – Accentuat și: (prez. ind.) solicit.