SOLUȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. (CHIM.) Amestec monofazic constituit din două sau mai multe substanțe dispersate la scară moleculară. Pot exista s. gazoase, lichide și solide. Denumirea de s. se folosește în special pentru s. lichide la care se disting: dizolvantul (de obicei apa) și substanța dizolvată. ◊ S. coloidală = coloid S. molală = s. care conține o moleculă-gram (un mol¹) de substanță dizolvată în 1.000 g de solvent. S. tampon = s. care are proprietatea de a menține constantă concentrație ionilor de hidrogen când i se adaugă acizi sau baze tari. S. nutritivă = s. care conține sărurile minerale necesare dezvoltării plantelor; este folosită în studii experimentale sau pentru realizarea de culturi intensive pe soluri cu fertilitate scăzută sau pe substrat artificial. 2. (GEOL.) Soluții juvenile = s. care provin din condensarea vaporilor degajați de magmă și din care se depun uneori în crăpăturile rocilor filoane hidrotermale. Soluții reziduale = s. care reprezintă produsele finale ale consolidării magmatice și din care se depun uneori în crăpăturile rocilor zăcăminte de minereuri. Soluții vadoase = s. care provin prin infiltrațiile de la suprafață, circulă prin porii și fisurile rocilor din partea superficială a scoarței terestre, dizolvând sau depunând diverse săruri, și apar uneori sub formă de izvoare. Soluție fiziologică salină = s. de apă cu săruri minerale, având același pH, presiune osmotică și concentrație de săruri ca și lichidele din organism. Păstrate într-o asemenea soluție, organele și țesuturile animale prelevate din organism pot fi menținute în stare de funcționare timp de mai multe ore. 3. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă, de a ieși dintr-un impas etc. ♦ Răspuns la o problemă. ♦ (MAT.) Element al unei mulțimi care verifică o ecuație dată pe acea mulțime.