sortit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 168¹/46 / V: ~rțit, (reg) ~rdid, șor~ / Pl: ~iți, ~e / E: sorti¹] 1 A cărui soartă¹ (1) și ale cărui însușiri au fost dinainte hotărâte (de o forță supranaturală) Si: destinat² (1), predestinat, rânduit, ursit, (rar) predeterminat, (pop) sorocit (2). 2 Ale cărui rol, destinație etc. au fost stabilite (de cineva) Si: destinat² (2), hărăzit² (4), hotărât² (8), rânduit, (pop) sorocit (3), (îrg) menit, (înv) orânduit. 3 (Îvr; îf sorțit) Care a fost desemnat prin tragere la sorți. 4 (Îrg) Ud. 5 (Îrg) Murdar. 6 (Îrg; pex) Stricat. 7 (Îrg) Care are o proastă reputație.