Definiția cu ID-ul 1235448:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spaimă sf [At: CORESI, EV. 140 / Pl: ~me, (îrg) spăimi, (reg) spăimuri / E: ns cf spăimânta] 1 Stare de foarte mare neliniște și de teamă puternică, pe care o are cineva în fața unei primejdii Si: cutremur (4), groază (1), încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, teroare, (îvp) oțărâre, (îrg) scârbă1, (înv) spăimântare, spăimântătură (1), (îvr) spăimânt, (reg) crâncenare, pătitură. 2 Emoție foarte puternică produsă de ceva neprevăzut. 3 (Pex) Manifestare exterioară a spaimei (1-2). 4 (Îla) De ~ Care produce spaimă (1-2) Si: crâncen (8), cumplit2 (7), cutremurător (1), groaznic (1), grozav (1), înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, oribil, strașnic, teribil, (îvp) spăimântător, (pop) spăimos, (înv) spăimântos. 5 (Îal) Care produce uimire Si: extraordinar (5), fenomenal (5), formidabil, grozav (6), teribil, uimitor, uluitor. 6 (Îe) A băga (ori a da) ~ în cineva, a(-l) băga pe cineva (ori pe toți) în ~me, a vârî pe cineva în toate ~mele, a-i trage (sau da) cuiva (o ori vreo) ~ (bună) A face să fie cuprins de spaimă (1) Si: a cutremura (5), a încrâncena, a înfiora, a înfricoșa, a îngrozi, a înspăimânta, a tremura, a zgudui, (îvp) a spăimânta, (îrg) a spăima, (înv) a oțărî, (reg) a încreți. 7 (Îe) A-și face singur ~, a intra (ori a da) ~ în cineva, a-l trece pe cineva toate ~mele, (înv) a(-i) lua ~ma (cuiva) A fi cuprins de spaimă Si: a se cutremura (6), a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a se tremura, a se zgudui, (îvp) a se spăimânta, (îrg) a se spăima, (înv) a se oțărî, (reg) a se încreți. 8 (Înv; îe) A se face (mare) ~ A (se) produce panică. 9 (Înv; îae) A (se) da alarma. 10 (Îe) A trăi cu ~ma în sân A fi continuu stăpânit de o mare frică. 11 (Îe) A trage o ~ A trece printr-o sperietură puternică. 12 (Asr) Teamă. 13 (Îvr) Chin (1). 14 (Pop) Frică bolnăvicioasă Si: (pop) speriat1 (6), sperietură (7), (reg) înspăimântătură, spăimântătură (2), spăimat1. 15 (Pop) Nevroză. 16 (De obicei urmat de determinări în genitiv) Ființă, lucru, împrejurare, fenomen etc. care produce spaimă Si: (rar) spăimâie. 17 (Înv; spc) Știre care produce panică. 18 (Mtp; lpl) Ființe imaginare care pricinuiesc omului boli, nenorociri etc. 19 (Orn; reg; șîc ~ nopții) Lipitoare (Caprimulgus europaeus). 20 (Orn; reg; îc) ~ma-țiganului Huhurez (Asio otus). 21 (Orn; reg; îc) ~ma-ulilor Berbecel (Lanius collurio). 22 (Bot; reg; îc) ~ma-iepurelui Săricică (Salsola soda).