spectrofotometru sn [At: LTR² / Pl: ~re / E: fr spectrophotomètre] Instrument optic care servește la obținerea spectrelor (7) de emisie sau de absorbție ale substanțelor.

SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care servește la compararea intensității fiecăreia dintre radiațiile monocromatice care constituie un fascicul de radiație compusă cu intensitatea radiațiilor de aceeași frecvență dintr-un fascicul de comparație.

SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care servește la compararea intesității fiecăreia dintre radiațiile monocromatice care constituie un fascicul de radiație compusă cu intensitatea radiațiilor de aceeași frecvență dintr-un fascicul de comparație. – Fr. spectrophotomètre (<gr.).

SPECTROFOTOMETRU s.n. Instrument optic folosit în spectrofotometrie. [< fr. spectrophotomètre].

SPECTROFOTOMETRU s. n. aparat folosit în spectrofotometrie. (< fr. spectrophotomètre)

spectrofotometru (desp. -me-tru) s. n., art. spectrofotometrul; pl. spectrofotometre

spectrofotometru (-me-tru) s. n., pl. spectrofotometre

spectrofotometru s. n. fotometru

SPECTRO- „spectru, spectral”. ◊ L. spectrum „apariție, arătare” > fr. spectro-, engl. id., germ. spektro- > rom. spectro-. □ ~bologramă (v. bolo-, v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă repartiția energiei, exprimată în unități relative, în funcție de lungimea de undă; ~bolometru (v. bolo-, v. -metru₁), s. n., tip de bolometru cu care se determină intensitatea și repartiția energiei la limita superioară a atmosferei; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru₁), s. n., 1. Instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. Instrument cu care se pot face determinări colorimetrice cu radiații de mai multe lungimi de undă; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., capitol al spectrometriei care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice într-un spectru; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., instrument optic folosit în spectrofotometrie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat la înregistrarea fotografică a spectrului luminii; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiere a spectrelor luminii cu ajutorul spectrografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografiere a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., spectrograf special pentru fotografierea soarelui în lumină monocromatică; ~heliogramă (v. helio-, v. -gramă), s. f., fotografie a soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului; ~helioscop (v. helio-, v. -scop), s. n., instrument folosit pentru observarea vizuală a soarelui în lumină monocromatică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor de undă. 2. Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteză sau de energii ale particulelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. 2. Capitol al fizicii nucleare care se ocupă cu studiul spectrelor energetice ale radiațiilor.