speranță sf [At: ȘINCAI, HR. II, 12/26 / V: ~rin~ / Pl: ~țe / E: it speranza] 1 Sentiment că ceva (mult) dorit, care ar putea să nu se întâmple, va avea loc cu adevărat Si: nădejde, (rar) nădăjduire, (înv) nădăjduință, nădăire, sperare (1), upovăință, (reg) speră. 2 (Fam; pex) Credință (24). 3 (Îlp) În (sau cu) ~ța (de sau a…, întru..., a ceva ….) În (sau cu) credința într-o reușită. 4 (Îlv) A avea ~țe (sau ~ sau ~ța că …), a trage ~ că... A spera (1) (că…). 5 (Îlv) A da ~ (sau ~țe), (înv) a ridica toată ~ța (cuiva) A face să spere (1). 6 (Îlv) A(-și) pune (toată) ~ța sau ~țele ori (mari) ~țe în (cineva sau ceva) A spera (4) în sprijin, în ajutor de la … Si: a se încrede în…, a se bizui (pe cineva sau ceva), a-și pune nădejdea în…7 (Îe) În (ori cu) ~ța (sau ~) că… Sperând (1) că… Si: (înv) în sperare (1) de a…8 (Ccr) Ceea ce dă încrederea că se va realiza dorința cuiva Si: nădejde, (înv) răbdare, sperare (6), upovăință. 9 Persoană tânără, talentată, capabilă, de la care se așteaptă mult în viitor.