SPEȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie (1). În evoluția energiei planetare, diversele spețe ale materiei au derivat unele din altele. MARINESCU, P. A. 40. Animalul se naște, crește, moare; dar ideea de animal, speța, rămîne. CAMIL PETRESCU, U. N. 85. 2. Specie (2). Un om care... își petrece timpul la mesele de cărți, în tovărășia unei «secături» cum e Camil, nu poate să fie decît o secătură de aceeași speță. C. PETRESCU, Î. II 67. Sigur, în loc să cîștigi un gologan, preferi iar cerșetoria... Cunoaștem noi speța asta nouă de șomeri! SAHIA, N. 101. 3. (În expr.) În speță = în cazul de față, în cazul dat.