SPINTECA (lat. *expanticare) vb. I tranz. 1. A face o tăietură lungă și adâncă în trupul unei ființe cu ajutorul unui instrument ascuțit; p. ext. a înjunghia, a ucide. ♦ A rupe un material cu structură fibroasă în lungul firelor sau un material metalic în lungul direcției de orientare a cristalelor, prin tracțiune perpendiculară pe direcția de rupere, a sfâșia (1). 2. Fig. A străbate cu repeziciune (aerul, apa etc.).