SPIRALĂ, spirale, s. f. Curbă plană descrisă de un punct, care se rotește în jurul unui punct fix, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă, fiecare dintre rotocoalele acestui obiect. Spirale de sîrmă fierbinte. BOGZA, A. Î. 482. ◊ (Poetic) Vîrtejurile fumurii ale norilor furtunoși din martie care-și răsuceau și-și desfăceau spiralele de abur negru. DUMITRIU, N. 14. ◊ Fig. [Bătăile] se opriră în două răstimpuri și porniră ș-a treia oară; apoi rămaseră numai spiralele ecourilor, pînă ce se stînseră și ele. SADOVEANU, Z. C. 146. Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase... se înălță după o perdea de chiparoși. ANGHEL, PR. 40. ◊ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. Obosi, i se păru că de multe ceasuri nu face decît să rătăcească de jur împrejur în spirală prin pădure. DUMITRIU, V. L. 140. Vartolomeu Diaconu răsuci mîna în spirală deasupra capului, într-un gest care însemna că de aceasta nu poartă el grijă. C. PETRESCU, A. 347.