Definiția cu ID-ul 1237185:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spirant, [At: PHILIPPIDE, P. 247 / Pl: ~e / E: fr spirante] 1-2 sf, a (Fon; îs) Consoană ~ă (Consoană) a cărei articulație comportă o îngustare a aparatului fonator astfel încât se produce un zgomot de fricțiune Si: constrictiv(ă) (1-2), fricativ(ă) (1-2).