spițelnic sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ern~, ~țăl~, spli~ / Pl: ~ice / E: spiță¹ + -elnic] 1 Sfredel cu mâner folosit în rotărie la executarea găurilor în butucul și în obezile roții, pentru introducerea spițelor¹ (1) Si: (pop) sfredel, (reg) spițar. 2 (Pgn) Sfredel lung și subțire Si: butelnic. 3 (Reg) Unealtă cu care rotarul găurește butucul roții ca să intre capătul osiei Si: lingură, sfredel. 4 (Reg) Coarbă² (1). 5 (Ast; reg; șîs șpițelnicul mare) Sfredelul (18). 6 (Ast; reg; îs) ~ul mic Sfredelul (19).