spóncă f., pl. ĭ (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, boton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spóna, pedică, spenëk, cuĭu catarameĭ, zapóna, cataramă, záponka, boton; sîrb. spona, pedică, lațurĭ, sponka, sponcă, d. vsl. pentipinon, a răstigi, sŭ-penti, a lega, a îndoi, sŭ-pinati, a împedeca, sŭ-pona, pedică. V. pripon, opintesc). Est. Copcă, cîrligel care se prinde într’o verigută șl ține încheĭată o haĭnă. Pe sponcĭ, în mică cantitate, maĭ puțin de cît ar trebui: mîncare cam pe sponcĭ. V. spelcă.