SPONTANEITATE s. f. Însușirea de a fi spontan; vioiciune, promptitudine. Frumusețea ei era toată spontaneitate și mișcare. CAMIL PETRESCU, U. N. 206. Își cheltuiesc o bună parte din energia și spontaneitatea minții lor crude pe tipicurile pedante, pe formulele goale ale unei învățături artificiale. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.