sporire [At: MINEIUL (1776), 2 (prefață) / Pl: ~ri / E: spori¹] 1 (Înv; asr) Progres. 2 Înmulțire. 3 (Cu sens dimensional) Depășire a limitelor inițiale ale unei suprafețe, ale unui volum etc. Si: creștere (2), extindere (2), lărgire, mărire. 4 (Cu sens intensiv) Depășire a intensității, a forței etc. inițiale Si: creștere (11), intesificare, întărire, întețire, mărire.