SPORNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor² la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor², care se face cu spor²; la care se lucrează cu spor². – Din sl. sporĭnŭ.