sprijinire sf [At: PSALT. HUR. 7^v/11 / V: (înv) sprejen~ / Pl: ~ri / E: sprijin] 1 Așezare (lângă ori pe ceva) astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: proptire, susținere, (îvr) stâlpire. 2 Echilibru realizat prin sprijinire (1). 3 Participare la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: ajutare (2), ajutorare (2), ocrotire, protejare, susținere, (rar) proteguire. 4 Creare a condițiilor favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile Si: ajutare (1), ajutorare (1), protejare, susținere, (rar) proteguire. 5 Acțiune energică în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. Si: servire, susținere. 6 (Rar) Confirmare (2).