spulberat, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~bur~ / Pl: ~ați, ~e / E: spulbera] 1 a (D. praf, zăpadă, frunze etc.) Care este ridicat în vârtej de vânt, de furtună etc. și dus departe Si: împrăștiat, risipit, (rar) spulberător. 2 a (D. locuri) De pe care zăpada a fost împrăștiată de vânt. 3-4 smf, a (Înv; fig; d. oameni) Zăpăcit. 5-6 smf, a (Înv; fig; d. oameni) Mânios. 7 a (Fig; d. stări, sentimente, relații, abstracte etc.) A cărei existență a fost oprită prin violență Si: desființat² (1), destrămat² (3), distrus (1), pierdut, risipit², sfărâmat², (pop) fărâmat² (2), isprăvit, (grî) afanisit (1). 8 a (Rar; d. vânt) Puternic. 9 a (Rar) Nimicit. 10 a (Îvr; d. ape) Ramificat. 11 a (Reg; d. oameni; csnp) Plin de bube.