SPUZEALĂ s. f. 1. Nume popular dat erupțiilor care apar pe piele. Îi ieșise o spuzeală pe frunte și ducea mîna mereu către ea. DUMITRIU, N. 246. Îmi trec limba peste buzele arse ca de o spuzeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. Bolnavul... se umple de spuzeală, dînd din ea un fel de apă. La HEM 1620. 2. Spuză (2). Nici penele de pasăre măiastră, nici noaptea cu spuzeala de stele... n-ar fi întrecut acest palat, minunea-minunelor. DELAVRANCEA, S. 247.